Energie și echilibru

ENERGIE ŞI ECHILIBRU

ENERGIEI

Mecanisme de generare a

Organismul nostru are nevoie de energie pentru absolut orice, de la respirație și circulația sângelui – pe care nici nu le conștientizăm – până la alergare și muncă intelectuală.

Corpul nostru muncește foarte mult, fără ca noi să ne dăm seama mereu de acest lucru. Și uneori fără să-l răsplătim sau ajutăm cum se cuvine. Munca prin care organismul produce energie se numește „metabolism energetic” și se referă la totalitatea transformărilor pe care le suferă moleculele cu rol de combustibil biologic (nutrienții din alimente: proteine, glucide, lipide) pentru a genera energie.

„Mecanismul” principal prin care corpul nostru produce energie se numește Ciclul Krebs. Să ne imaginăm un mic lanț de producție dintr-o fabrică. Exact la fel, Ciclul Krebs reprezintă o succesiune de reacții biochimice complexe în urma cărora, prin degradarea sau procesarea nutrienților esențiali, se produce energie. Este nevoie de o echipă extrem de competentă și bine specializată de molecule pentru acest „mecanism”, iar doi dintre membrii de bază ai acestei „echipe” sunt Acidul Aspartic și Arginina. Contribuția lor este cât se poate de palpabilă și măsurabilă – e vorba de un efect tonic și energizant pentru asigurarea performanțelor fizice și mentale. Pentru că atunci când cineva chiar muncește, rezultatele se văd și satisfacția nu întârzie să apară! 

ACIDUL ASPARTIC contribuie la maximizarea producției de energie rezultată din metabolizarea glucidelor.

ARGININA participă la generarea de energie prin implicarea ei și în sinteza creatinei ce se găsește în mod natural în celulele musculare și ajută mușchii să producă energie în timpul exercițiilor fizice, mai ales în cele de intensitate înaltă.

ROLUL ANTIOXIDANȚILOR

în echilibrul funcțional al organismului

Organismul nostru funcționează uimitor, având excelente capacități de autoreglare, fiecare „departament” lucrând în sinergie și echilibru cu celelalte. Dar acest echilibru poate fi perturbat uneori, spre exemplu în cazul stresului oxidativ generat de dezechilibrul dintre oxidanți și antioxidanți.
Atât unii factori din jurul nostru, cât și procese proprii organismului, pot contribui la generarea de oxidanți care dau de lucru organismului. Acesta trebuie să se apere, punând la bătaie multiple mecanisme cu care este echipat, sau angajând ajutoare. Adică printr-un aport extern de substanțe cu proprietăți antioxidante.
Arginina s-a dovedit un ajutor de încredere în acest caz, având aptitudini dovedite în studii experimentale.
În plus, este un foarte bun coechipier, mobilizându-și și colegii de echipă. Astfel, arginina este un important „combustibil” în sinteza oxidului nitric, el însuși cu efect antioxidant dovedit. Și un element foarte important pentru starea noastră de bine, deoarece:

  • Ajută la menținerea sănătății cardiovasculare.
  • Ajută la îmbunătățirea circulației sângelui. 
  • Susține procesele de învățare și memorie. 
  • Ajută în lupta împotriva infecțiilor. 
  • Îmbunătățește performanța fizică.
  • Are efect antioxidant. 

DETOXIFIERE

pentru echilibru funcțional

Organismul funcționează ca un întreg, având uimitoare resurse de a păstra echilibrul între ce îi este necesar și ce trebuie eliminat. La fel ca o echipă unită și bine coordonată.

În urma proceselor biologice care au loc în organism, se generează atât produși benefici, cât și produși cu potențial nociv pe care organismul îi poate neutraliza prin diferite mecanisme. Să ne imaginăm un departament extrem de productiv, care, în procesul firesc de lucru, adună și multe reziduuri periculoase ce trebuie neutralizate/eliminate. Un reziduu din această categorie, produs prin degradarea aminoacizilor în exces, este amoniacul. Acesta este un compus foarte toxic, mai ales pentru celulele nervoase, iar organismul nostru îl neutralizează/elimină printr-un proiect extrem de eficient numit „Ciclul de detoxifiere Krebs-Henseleit”, în urma căruia amoniacul este transformat în uree, produs netoxic. Arginina are o funcție de foarte mare responsabilitate în acest proces (la care participă și acidul aspartic), fiind unul dintre aminoacizii cu cea mai mare capacitate de accelerare a sintezei ureei.