MUNCIM, DECI OBOSIM

Bun venit! Nu este un secret că stilul nostru de viață e foarte solicitant. Dar atunci când perioadele cu mult stres vin cu satisfacții profesionale, când oboseala de acasă e răsplătită cu cele mai dragi zâmbete, iar zecile de ore de efort suplimentar se măsoară în recorduri, simțim că munca, și implicit oboseala noastră, au meritat din plin.

Cine chiar muncește obosește, și are nevoie de cel puțin o mână de ajutor! Dacă nu de mai multe. 

Ia o binemeritată pauză și află mai multe despre mâinile de ajutor de care te poți folosi atunci când muncești, și, firește, obosești!

A FI SAU A NU FI OBOSIT

Cu toate că toți cei care muncim știm bine ce-nseamnă oboseala, nu există o definiție exactă a ei, și nici un mod unic de a o măsura.

Însă știm bine când suntem obosiți – uneori prea bine. Și identificăm oboseala, cel mai adesea, ca pe un sentiment de epuizare, lipsă de energie, pierderea motivației sau a interesului, vitalitate scăzută, precum și slăbiciune și stare de somnolență.

OBOSELI ȘI OBOSELI
(tipuri de oboseală)

Știm bine fiecare, pe propria piele, ce înseamnă oboseala fiziologică. Și mulți dintre noi experimentăm oboseala acută (sau funcțională) și oboseala cronică.

1
Oboseala fiziologică.

apare firesc și are rolul de a ne semnala că am muncit mult și bine și că e timpul să ne dăm o primă, adică să ne odihnim sau să ne alimentăm. Fie că este vorba despre o muncă a trupului, precum efortul fizic sau procesele din timpul sarcinii, sau de o muncă mentală, precum învățatul sau un proiect solicitant, oboseala are rostul ei.

Ne atenționează că trebuie să ne reîncărcăm bateriile înainte să ajungem la suprasolicitare. De regulă, oboseala fiziologică “trece” după un somn bun noaptea.

2
Oboseală acută / funcțională

Oboseala acută sau funcțională este o oboseală non-fiziologică, ce nu trece cu una, cu două. Simțim, atunci, că un somn bun nu este suficient, pentru că “s-a acumulat oboseala”. Numim astfel starea de oboseală care poate dura până la șase luni.

Oboseală acută / funcțională

Este acea oboseală durabilă care nu trece dacă te odihnești puțin sau după un somn bun, și care nu are o cauză imediată pe seama căreia să o pui. Este acea oboseală acumulată, care poate fi de dată recentă (mai puțin de o lună), sau prelungită (între 1 și 6 luni).

ȘTIAȚI CĂ?

10-60%

din populație acuză oboseală?

75%

din cazurile de astenie sunt cazuri de astenie funcțională?

Uneori, după ce-am înotat sau am făcut o drumeție prin locurile noastre preferate, spunem că avem o oboseală “plăcută”. Ei bine, oboseala funcțională nu e așa. O putem resimți mai slab sau mai puternic (mergând până la epuizare), dar e mereu o stare generală neplăcută, greu de ignorat și schimbat, care ne împiedică să muncim și să ne simțim normal.

după un efort fizic sau mental

1
2

în perioade stresante

în situații de surmenaj profesional sau social

3
4

la vârstnici

în cazul unor diete restrictive

5
6

în cazul unor carențe alimentare

în cazul unor sindroame depresive anxioase

7
8

în perioade de convalescență după infecții

în cazuri de sedentarism / de condiționare musculară

9

Din păcate, este o tulburare care ne afectează nu doar fizic, ci și mental, motivațional și emoțional.

Energie și vitalitate scăzută

Dificultate în inițierea activităților

Stare de oboseală generalizată

Epuizare ușor instalată

Dificultăți în a menține concentrarea, memoria și stabilitatea emoțională (oboseală mentală)

Dincolo de simptomele percepute, care ne scad performanța și cheful de viață, apar manifestări la nivel celular. Sinteza proteică este încetinită, sistemele de schimb respirator devin mai puțin performante, producția de energie este scăzută și compuși toxici rezultați din arderi metabolice se pot acumula în sânge și mușchi.

3
Oboseala cronică.

formă particulară a oboselii, cunoscută și sub denumirea de “sindrom de oboseală cronică”, este caracterizată printr-o stare de oboseală severă care depășește 6 luni ca durată și nu este consecința directă a unei boli propriu-zise. Aduce cu sine manifestări foarte neplăcute, precum: dureri de cap, dureri de articulații, dureri musculare, dureri de gât, dureri ale ganglionilor limfatici, stare de rău generală / epuizare după efort fizic ce persistă mai mult de 24 ore, tulburări ale memoriei de scurtă durată, tulburări de concentrare și somn neodihnitor.

CÂTEVA DATE

Oboseala ne încearcă pe mulți, și își are rostul ei. Pentru că cine muncește, obosește. 

De cele mai multe ori, oboseala vine din stilul nostru de viață, dar poate avea și un substrat organic (adică este asociată unor boli cronice sau de moment).

ȘTIAȚI CĂ?

oboseala este al treilea motiv de prezentare la medic, după tuse și febră

10-60%

din populația generală acuză oboseală

18,3%

suferă de oboseală cronică (> 6 luni)

10,2%/10.6%

bărbați/femei suferă de oboseală prelungită (> 1 lună)

21.9%

dintre angajați suferă de oboseală prelungită (durata medie = 22 luni)

Unele studii afirmă că femeile sunt mai predispuse la oboseală decât bărbații. E drept că femeile merg mai des la medic, suferă de schimbările hormonale specifice (sarcină, menopauză), urmează diete alimentare neechilibrate și mai au un al doilea job și acasă, pe lângă birou.

CUM EȘTI, AȘA OBOSEȘTI

Știm deja că obosim în funcție de cât muncim, dar se pare că obosim și în funcție de cum suntem! Clasificarea Friedman-Rosenman, concepută inițial pentru estimarea riscului de apariție a evenimentelor coronariene acute, împarte oamenii în două tipologii. 

A
Tipul

indivizi ambițioși, organizați, nerăbdători, anxioși, activi, și, în general, cu un statut social satisfăcător.

B
Tipul

indivizi mai toleranți, creativi, orientați spre confort, tind să se bucure de joc indiferent dacă pierd sau câștigă.

S-a dovedit că profesioniștii din Tipul A sunt predispuși la profesii cu responsabilități mari, la mediu suprasolicitant și stres. Mai mult, se simt “vinovați” atunci când se relaxează și nu-și îngăduie să se bucure de rezultate. În timp, eforturile lor, în loc să se traducă în satisfacție, se traduc într-un grad mare de oboseală.

Sindromul BURNOUT

BURNOUT-ul este o stare de totală epuizare, rezultat al unei suprasolicitări/epuizări profesionale disproporționate în raport cu felul în care ne apreciem resursele – “dăm mai mult decât putem”.  

Burnout-ul are consecințe psihosociale severe (abandon profesional, dezinserție socială, depresie marcată, suicid), și, din păcate, o prevalență în creștere mai ales în rândul tinerilor cu un grad mare de implicare profesională și un mediu de lucru stresant. 

Este definit de epuizare emoțională (epuizarea resurselor emoționale pentru a socializa cu ceilalți), depersonalizare (sentimente negative și atitudine cinică față de beneficiarul serviciilor) și minimizarea realizărilor personale (tendința de a se autoevalua negativ, mai ales pe plan profesional).